ORIZONTAL : 1) Cu mâine zilele-ţi adaogi, / Cu ieri... ta o scazi, sunt versurile cu care debutează poezia din titlu, apărută în 1883 Şi ai cu toate… faţă / De-a pururi ziua cea de azi (2 cuv.). 2) Se pare cum că… valuri / Cobor mereu pe-acelaşi vad, / Se pare cum că-i altă toamnă, / Ci-n veci aceleaşi frunze cad – Privitor la viaţa omului: Tu ai ş-acum… -ntreagă / Ce-n suflet pururi ai avut. 3) Naintea nopţii noastre… / Crăiasa dulcii dimineţi; / Chiar moartea însăşi e-o părere / Şi un vistiernic de vieţi – Despre Alecsandri, în Epigonii: Ş'... rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice, / Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluerul îţi zice (pl.). 4)În cuvă! – Având cu toate astea-n faţă / De-a purure ziua de… – Din Scrisoarea II: Şi cum neagra vecinicie ne-o întinde şi ne 'nvaţă / Că epocele se 'nşiră ca mărgelele pe... 5) Autor dramatic şi caricaturist francez (1884-1903)– Despre succesiunea timpului şi vieţii: Precum când soarele… / El şi răsare undeva. – Sete! 6) Cu mâne zilele-ţi adaogi, / Cu… viaţa ta o scazi– De-aceea zboare… -acesta / Şi se cufunde în trecut – Două localităţi în SUA (Indiana, Kentucky). 7) Afirmaţie enunţată într-o lucrare –El şi răsare…8) Din Epigonii: Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină, / Proşti şi genii,... şi mare, sunet, sufletul, lumină – Din Eminescu şi poeziile lui de Titu Maiorescu: Însă unde inovaţia lui Eminescu în privinţa rimei se arată în modul cel mai neaşteptat este în numele proprii luate din diferite sfere de... şi introduse în modul cel mai firesc în versurile sale. 9) Poezia Amorul... marmure– Din Înger şi demon: El în ochii ei se uită. - Mândră-i de înduioşere; / Ceasul... îi împacă toată vieaţa-i de durere. 10) Din Împărat şi proletar: Locul hienei îl luă cel vorbăreţ, / Locul cruzimii vechie, cel lin şi pismătareţ, / Formele se schimbară, dar răul a... – Piramidele 'nvechite / ... 'n cer vârful lor mare - / Nu căta în depărtare / Fericirea ta, iubite! (Floare albastră). 11) Din Înger şi demon: Ea un înger ce se roagă - ... un demon ce visează – Pantaloni ţărăneşti (art.) – Poezia Mai... un singur dor. 12) Din orice clipă trecătoare / Ăst adevăr îl înţeleg, / Că sprijină vecia-ntreagă / Şi-nvârte… -ntreg (neart.)– Din Scrisoarea III: ... vine-un sol de pace c'o năframă 'n vârf de băţ. / Baiazid privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ.
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
2
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
3
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
4
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
5
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
6
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
7
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
8
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
9
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
10
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
11
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
12
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
VERTICAL: 1) Se pare cum că alte… / Cobor mereu pe-acelaşi vad – Cobor… pe-acelaşi vad.2) Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni... încarcă (Lacul) – Chiar moartea însăşi e-o părere / Şi un vistiernic de… – Măsură suedeză. 3) Avantaj – Scurgerea timpului impune o comparaţie: Când unul trece, altul vine / În astă lume a-l urma, /… când soarele apune. 4) Idee fundamentală, precum meditaţia poetului asupra scurgerii timpului, în poezia din titlu – Miros deosebit – Ingenuu.5) „Bună Ziua, Ardeal” - ziar din Cluj – De-aceea zboare anu-… / Şi se cufunde în trecut (fem., pl.). 6) Trăgând o concluzie, poetul ni se destăinuie: Din orice… trecătoare / Ăst adevăr îl înţeleg, / Că sprijină vecia-ntreagă / Şi-nvârte universu-ntreg – Uitare! – Poezia De-... fi mijloace. 7) Asociaţia Oamenilor de Afaceri – Când,,, trece, altul vine– Moş Martin (pop.). 8) Simion Mehedinţi – Înştiinţări.9) Şi ai cu… astea-n faţă / De-a pururi ziua cea de azi – Naintea nopţii noastre umblă / Crăiasa… dimineţi. 10) Siglă pentru Asociaţia Europeană a Agenţiilor de Comunicare – Neîndoielnică. 11) Din străinătate: E inima mea tristă, ce n'... mângâiere, / E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit – A păşi nesigur – Cal dobrogean. 12) … nopţii noastre umblă / Crăiasa dulcii dimineţi – Emoţionanta poezie O, ....
Dicţionar: RIP, COE, ALN, BZA, AOA
Prof. Nicolae Vicolov
solutia
ALTE CAREURI CU EMINESCU
Consultarea textului
|
Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. Naintea nopţii noastre umblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un vistiernic de vie |
|
Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvârte universu-ntreg. De-aceea zboare anu-acesta Şi se cufunde în trecut, Tu ai ş-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi, Având cu toate astea-n faţă De-a purure ziua de azi. Priveliştile sclipitoare, Ce-n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate Sub raza gânduluï et |
"Poetul nepereche al literaturii romane" a
cunoscut si a valorificat in opera sa ideile epocii. A aprofundat filozofia
europeana (conceptiile sustinute de Kant, Schopenhauer), cat si cea indiana.
Una dintre operele care au marcat puternic gandirea scriitorului a fost Lumea
ca vointa si reprezentare de Schopenhauer.
Citandul pe
Schopenhauer, Eminescu spunea: "Geniul este mintea aplicata exclusiv la
obiect, subiectul cunoscator pur care iese din contingent si se asaza in fata
metafizicului. El traieste
in spatiul
astral, ignorand interesele vointei lui individuale".
Geniul poate aparea oriunde si oricand. Soarta a facut ca pe acest taram sa rasara un geniu in persoana lui Eminescu. Sfera geniului e un cerc in care fiecare se situeaza pe o linie de continuitate cu predecesorii. Influentat de Schopenhauer, substratul filosofic al poeziei eminesciene se identifica cu pesimismul. Sistemul filosofic al acestuia de natura idealista, are drept are de gravitatie ideea "lumea ca vointa si reprezentare"
in conceptia schopenhaueriana dualitatea subiect - obiect este exprimata in reprezentare. La Schopenhauer obiectul se identifica de fapt cu reprezentarea si determina subiectul. El sustine: "A fi obiect pentru subiect si a fi reprezentarea noastra este tot una. Toate reprezentarile noastre sunt obiecte ale subiectului, si toate obiectele subiectului sunt reprezentarile noastre." Aceasta iluzie a existentei ce imbraca forme materiale datorita simturilor inselatoare si a relativitatii lucrurilor, precum si incapacitatea mintii de percepe adevarul, smulg poetului unele accente nihiliste:
"A fi! Nebunie si trista goala si trista si goala;
Urechea te minte si ochiul te-nseala;
Ce-un secol ne zice ceilalti o deszic."
(Mortua est)
Iluzia existentei este identificata cu valul" Maya" din religiaindiana
incercarea de separare a lucrului in sine de reprezentare trebuie facuta la nivelul subiectului cunoscator. Lucrul in sine al fiintei este de fapt vointa. Potrivit lui Schopenhauer, vointa de a trai este cauza existentei lumii, luand in poezia lui Eminescu forma "dorului nemarginit":
"si in roiuri luminoase, izvorand din infinit,
Sunt atrase in viata de un dor nemarginit..."
"La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta,
Pe cand totul era lipsita de viata si vointa ..."
(Scrisoarea I)
in acceptie schopenhaueriana, "vointa de a trai", se manifesta intr-un prezent etern, singura cale de vindecare a fricii de moarte. Manifestarea prezentului etern determina feeria iluzorie a trecutului si a viitorului. Prezentul vazut ca o clipa suspendata intre trecut si viitor e o idee ce se regaseste in poezia Cu maine zilele-ti adaogi. Portul, convins ca prezentul e singurul timp in care omul traieste, dezvolta ideea in versurile:
Cu maine zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi.
si ai cu toate asta-n fata
De-a pururi ziua de azi.
Cand unul trece altul vine,
in asta lume a-l urma,
Precum cand soarele apune
El si rasare undeva."
Comparatia cu soarele, care doar apunand intr-o lume rasare in alta, este preluata din filosofia lui Schopenhauer si sugereaza continuitatea prezentului etern chiar si dupa moartea omului ca individ:
"Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat inceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost si o sa fie
in prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te intreaba si socoate."
(Glossa)
Prezentul etern demonstreaza ca viata este inepuizabila si, de aici, reiese ideea inutilitatii sinuciderii din poemul Muresan:
"As omori in mine o suta de vieti[...]
Dar, vai, tu stii prea bine ca n-am sa mor pe veci -
Ca vis e a ta moarte cu slabe maini si reci,
La sorti va pune iarasi prin lumile din ceri
Durerea mea cumplita..."
Durerea, ca esenta a vietii, e determinata de "vointa de a trai". Exista o proportionalitate directa intre sensibilitate si durere. Cu cat sensibilitatea e mai mare, cu atat durerea e mai mare. Neputand fi evitata, suferinta trebuie infruntata, iar cugetarea filozofica este izvorul acestei puteri stoice. Resemnarea isi are originea in filosofia antica, grecii comparand viata cu o piesa de teatru, in acare soarta fiecarui om reprezinta de fapt un rol atribuit de o putere superioara. Omului nu-I revine decat misiunea de a juca, cat mai bine, acest rol. Ideea apare si in viziune eminesciana:
"Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
si de plange, de se cearta,
Tu in colt petreci cu tine
si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine."
Stoicismul schopenhauerian se regaseste exprimat in ultima strofa a poemului Luceafarul a carui concluzie ar putea fi: "Datoria unui om singur este sa fie si mai singur." (Cioran) Luceafarul - "floarea suprema si cea mai pura a acestei tendinte" (T. Vianu) este construit de fapt pe ideea lui Schopenhauer potrivit careia geniul nu poate atinge fericirea pe pamant. Eminescu insusi explica: Geniul (n. n.) nu are moarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a parut ca soarta Luceafarului din poveste seamana mai mult cu soarta geniului pe pamant si i-am dat acest inteles alegoric."
Eminescu a preluat ideile lui Schopenhauer si in ceea ce priveste estetica poeziei. Forma sa perfecta se datoreaza credintei ca: "Ritmul si rima sunt doua elemente auxiliare ale poeziei. Ele sunt un mijloc de a pune stapanire pe atentia noastra, caci astfel urmarim povestea cu o mai mare placere; in plus creeaza in noi o stare de spirit eliberata de orice constrangere, anterioara oricarei judecati si care ne determina sa incuviintam ceea ce ni se recita; povestea castiga o anumita putere emfatica si persuasiva, independenta de principiile oricarei ratiuni. [...]
Poezia este pentru filosofie ceea ce este experienta pentru stiinta empirica: poezia vrea sa ne faca sa sesizam ideile platoniciene ale fiintelor prin mijlocirea detaliului si prin exemple, in timp ce filosofia vrea sa ne invete sa recunoastem aici, in ansamblul sau si in generalitatea sa, esenta intima a lucrurilor, asa cum se exprima ea in ele. Poezia are caracterul tineretii, iar filosofia pe cel al vietii mature."
Ideile filosofice schopenhaueriene au avut o covarsitoare importanta pentru opera eminesciana, dar cestea nu coboara intru nimic originalitatea poetului, care trebuie cautata numai in adevarul si energia lirismului cu care a insufletit diverse ganduri abstracte.
Geniul poate aparea oriunde si oricand. Soarta a facut ca pe acest taram sa rasara un geniu in persoana lui Eminescu. Sfera geniului e un cerc in care fiecare se situeaza pe o linie de continuitate cu predecesorii. Influentat de Schopenhauer, substratul filosofic al poeziei eminesciene se identifica cu pesimismul. Sistemul filosofic al acestuia de natura idealista, are drept are de gravitatie ideea "lumea ca vointa si reprezentare"
in conceptia schopenhaueriana dualitatea subiect - obiect este exprimata in reprezentare. La Schopenhauer obiectul se identifica de fapt cu reprezentarea si determina subiectul. El sustine: "A fi obiect pentru subiect si a fi reprezentarea noastra este tot una. Toate reprezentarile noastre sunt obiecte ale subiectului, si toate obiectele subiectului sunt reprezentarile noastre." Aceasta iluzie a existentei ce imbraca forme materiale datorita simturilor inselatoare si a relativitatii lucrurilor, precum si incapacitatea mintii de percepe adevarul, smulg poetului unele accente nihiliste:
"A fi! Nebunie si trista goala si trista si goala;
Urechea te minte si ochiul te-nseala;
Ce-un secol ne zice ceilalti o deszic."
(Mortua est)
Iluzia existentei este identificata cu valul" Maya" din religia
incercarea de separare a lucrului in sine de reprezentare trebuie facuta la nivelul subiectului cunoscator. Lucrul in sine al fiintei este de fapt vointa. Potrivit lui Schopenhauer, vointa de a trai este cauza existentei lumii, luand in poezia lui Eminescu forma "dorului nemarginit":
"si in roiuri luminoase, izvorand din infinit,
Sunt atrase in viata de un dor nemarginit..."
"La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta,
Pe cand totul era lipsita de viata si vointa ..."
(Scrisoarea I)
in acceptie schopenhaueriana, "vointa de a trai", se manifesta intr-un prezent etern, singura cale de vindecare a fricii de moarte. Manifestarea prezentului etern determina feeria iluzorie a trecutului si a viitorului. Prezentul vazut ca o clipa suspendata intre trecut si viitor e o idee ce se regaseste in poezia Cu maine zilele-ti adaogi. Portul, convins ca prezentul e singurul timp in care omul traieste, dezvolta ideea in versurile:
Cu maine zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi.
si ai cu toate asta-n fata
De-a pururi ziua de azi.
Cand unul trece altul vine,
in asta lume a-l urma,
Precum cand soarele apune
El si rasare undeva."
Comparatia cu soarele, care doar apunand intr-o lume rasare in alta, este preluata din filosofia lui Schopenhauer si sugereaza continuitatea prezentului etern chiar si dupa moartea omului ca individ:
"Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat inceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost si o sa fie
in prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te intreaba si socoate."
(Glossa)
Prezentul etern demonstreaza ca viata este inepuizabila si, de aici, reiese ideea inutilitatii sinuciderii din poemul Muresan:
"As omori in mine o suta de vieti[...]
Dar, vai, tu stii prea bine ca n-am sa mor pe veci -
Ca vis e a ta moarte cu slabe maini si reci,
La sorti va pune iarasi prin lumile din ceri
Durerea mea cumplita..."
Durerea, ca esenta a vietii, e determinata de "vointa de a trai". Exista o proportionalitate directa intre sensibilitate si durere. Cu cat sensibilitatea e mai mare, cu atat durerea e mai mare. Neputand fi evitata, suferinta trebuie infruntata, iar cugetarea filozofica este izvorul acestei puteri stoice. Resemnarea isi are originea in filosofia antica, grecii comparand viata cu o piesa de teatru, in acare soarta fiecarui om reprezinta de fapt un rol atribuit de o putere superioara. Omului nu-I revine decat misiunea de a juca, cat mai bine, acest rol. Ideea apare si in viziune eminesciana:
"Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
si de plange, de se cearta,
Tu in colt petreci cu tine
si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine."
Stoicismul schopenhauerian se regaseste exprimat in ultima strofa a poemului Luceafarul a carui concluzie ar putea fi: "Datoria unui om singur este sa fie si mai singur." (Cioran) Luceafarul - "floarea suprema si cea mai pura a acestei tendinte" (T. Vianu) este construit de fapt pe ideea lui Schopenhauer potrivit careia geniul nu poate atinge fericirea pe pamant. Eminescu insusi explica: Geniul (n. n.) nu are moarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a parut ca soarta Luceafarului din poveste seamana mai mult cu soarta geniului pe pamant si i-am dat acest inteles alegoric."
Eminescu a preluat ideile lui Schopenhauer si in ceea ce priveste estetica poeziei. Forma sa perfecta se datoreaza credintei ca: "Ritmul si rima sunt doua elemente auxiliare ale poeziei. Ele sunt un mijloc de a pune stapanire pe atentia noastra, caci astfel urmarim povestea cu o mai mare placere; in plus creeaza in noi o stare de spirit eliberata de orice constrangere, anterioara oricarei judecati si care ne determina sa incuviintam ceea ce ni se recita; povestea castiga o anumita putere emfatica si persuasiva, independenta de principiile oricarei ratiuni. [...]
Poezia este pentru filosofie ceea ce este experienta pentru stiinta empirica: poezia vrea sa ne faca sa sesizam ideile platoniciene ale fiintelor prin mijlocirea detaliului si prin exemple, in timp ce filosofia vrea sa ne invete sa recunoastem aici, in ansamblul sau si in generalitatea sa, esenta intima a lucrurilor, asa cum se exprima ea in ele. Poezia are caracterul tineretii, iar filosofia pe cel al vietii mature."
Ideile filosofice schopenhaueriene au avut o covarsitoare importanta pentru opera eminesciana, dar cestea nu coboara intru nimic originalitatea poetului, care trebuie cautata numai in adevarul si energia lirismului cu care a insufletit diverse ganduri abstracte.
Solutia careului: Criticilor mei
|
1
V
|
2
E
|
3
R
|
4
S
|
5
U
|
6
R
|
7
I
|
8
|
9
E
|
10
S
|
11
T
|
12
E
|
|
2
E
|
C
|
O
|
U
|
R
|
I
|
|
T
|
I
|
P
|
I
|
C
|
|
3
S
|
O
|
|
N
|
A
|
T
|
I
|
A
|
D
|
U
|
S
|
|
|
4
M
|
|
A
|
T
|
R
|
|
N
|
U
|
|
N
|
A
|
S
|
|
5
I
|
D
|
E
|
|
I
|
T
|
I
|
|
P
|
E
|
|
U
|
|
6
N
|
A
|
R
|
A
|
|
A
|
M
|
A
|
R
|
|
S
|
N
|
|
7
T
|
R
|
|
C
|
A
|
L
|
A
|
T
|
O
|
R
|
I
|
E
|
|
8
E
|
|
L
|
E
|
N
|
E
|
|
A
|
P
|
E
|
L
|
|
|
9
|
C
|
A
|
L
|
I
|
|
S
|
C
|
R
|
|
I
|
M
|
|
10
M
|
A
|
N
|
A
|
|
R
|
T
|
|
I
|
O
|
N
|
I
|
|
11
E
|
N
|
C
|
|
F
|
R
|
A
|
M
|
A
|
N
|
T
|
A
|
|
12
A
|
D
|
E
|
V
|
A
|
R
|
U
|
L
|
|
C
|
A
|
M
|
